Werner Schulze: "Iubesc publicul și îi iubesc pe muzicieni"


Personalitate contemporană de excepție a spațiului cultural central-european, Werner Schulze ne onorează prin participarea sa la festivalul Minunata Muzică Nouă - ediția a II-a.

🎬 Urmăriți interviul pentru a afla mai multe despre noua colaborare dintre compozitorul austriac și Filarmonica de Stat Sibiu!

"Mă bucur foarte mult să fiu din nou la Sibiu. În ultimii 4-5 ani, am avut aici niște experiențe foarte frumoase în domeniul muzical. În primul rând, cvartetul meu de coarde a fost interpretat la Sibiu de către patru membri ai orchestrei. Cu trei ani în urmă, o altă lucrare de-a mea foarte specială, «Patimile Mântuitorului nostru Iisus Hristos», a fost cântată la Cluj și apoi la Sibiu. Acum, pentru mine, este a treia experiență cu orchestra care va interpreta cea de a patra simfonie a mea. Când am scris această compoziție, în iarna 2018-2019, am numit-o Sinfonietta, pentru că ideea mea era să compun o sinfonietta. Dar, la final, rezultatul seamănă mai degrabă cu o simfonie veritabilă. Din ceea ce am auzit astăzi, la repetiție, este ca un concert pentru orchestră. Poate că ambele concepte, de concert și sinfonietta, își dau întâlnire în această lucrare. Ea are patru mișcări, în stilul clasic, romantic. Există o mișcare lentă, mișcarea a treia. La repetiția de astăzi, am ascultat prima și a patra mișcare. Cristian Lupeș și orchestra lucrează din greu, cu toată implicarea posibilă, iar asta mă face foarte fericit. Lucrarea pare ușoară, dar nu este, iar acum cred că fuecare a observat asta. Sper că va fi foarte reușit concertul de joi, 11 noiembrie, de la ora 19.00.
Iubesc publicul și îi iubesc pe muzicieni, pentru că eu însumi sunt muzician. Voi cânta și eu la Sibiu, înainte de concert, împreună cu Daniel Plier.
Vreau să le transmit oamenilor un mesaj: cu precădere în timpurile acestea teribile, de pandemie Corona, să fie fericiți! Să gândească pozitiv! În mod deosebit, cred că în a doua și a patra mișcare a compoziției mele, vor găsi semnificația: este un dans al bucuriei, «Hilaritas» în limba latină. Haideți să gândim pozitiv, mai ales în aceste vremuri! Sper ca mesajul acesta să zboare către public", spune Werner Schulze.

Joi, 11 noiembrie, de la ora 19.00, Festivalul Minunata Muzică Nouă prilejuiește publicului o primă audiție absolută a lucrării "Sinfonietta" de Werner Schulze, în prezența acestuia. "Sinfonietta" va fi înregistrată profesională, cu această ocazie, pentru un nou disc al compozitorului austriac. Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu, dirijată de Cristian Lupeș, va mai interpreta "Sinfonia Breve. In memoriam Joseph Haydn op. 108" (1981) de Takács Jenö, mentorul lui Schulze.
 
***

Non-contemporanul este adesea contemporan

Eu, Werner Schulze, l-am cunoscut pe Takács Jenö în 1976. Până la moartea sa, în 2005, când avea 104 ani, vizitele regulate la casa lui din Siegendorf/Cinfalva (maghiară)/Cindrof (croată) au fost repere în viața mea. La început au avut caracterul unei relații profesor-elev, dar de-a lungul anilor Takács a devenit prietenul meu și a avut chiar un rol patern. Întotdeauna îmi arăta noile sale compoziții, iar eu trebuia să fac la fel.
Două exemple arată cât de mult am fost implicat în opera lui Takács: în 1978, Takács a compus pentru mine „Quodlibet pentru contrafagot și pian” op. 104, iar în 1981 am putut vedea de la primele schițe până la final cum a scris Simfonia op. 108 dedicată lui Joseph Haydn. Haydn a locuit la doar câțiva kilometri de Takács, în Palatul Esterházy din Eisenstadt, și este considerat compozitorul remarcabil al Burgenlandului, cea mai estică parte a Austriei, în secolul al XVIII-lea (corespunzând lui Franz Liszt - Liszt Ferenc - în secolul al XIX-lea și lui Takács în secolul al XX-lea).
Compoziția a fost scrisă cu prilejul aniversării a 250 de ani de la nașterea lui Haydn, în 1982. Premiera mondială a avut loc pe 4 iulie 1982, în Palatul Esterházy din Fertöd, în interpretarea Orchestrei Filarmonice din Györ. În următorii doi ani au avut loc spectacole la Budapesta, Sopron, Györ, Eisenstadt și Viena. Iată câteva afirmații: „Uniform stilistic, individual. Orchestrație revigorantă, transparentă, realizată prin utilizarea solo a instrumentelor de suflat.” (Radio Budapesta); „O lucrare foarte bună, plină de spirit în sensul lui Haydn - chiar mai mult decât Prokofiev la acea vreme.” (Karl Heinz Füssl).
Takács însuși a scris despre lucrarea sa astfel: „În copilărie, am fost adesea prezent când Cvartetul Ödenburger a interpretat «Ultimele șapte cuvinte» în biserica de pe deal din Eisenstadt, în fiecare an, în Vinerea Mare. Dar am învățat să-l apreciez și să-l iubesc pe Haydn mult mai târziu. Pentru a face acest lucru, trebuie să fii matur și să ai o perspectivă asupra meșteșugului. Numai atunci se poate înțelege cu adevărat acest maestru perfect.
Este de la sine înțeles că anul Haydn 1982 a fost prilejul unei omagieri a lui Haydn. Anul acesta a împlinit și aniversarea mea de 80 de ani. Așa că am decis să compun ceva «în spiritul» lui Haydn. Nu era intenția mea să scriu nimic ca și cum aș fi trăit pe vremea lui Haydn; de asemenea, nu ceva de parcă Haydn ar fi trăit astăzi. Intenția mea sinceră a fost să scriu muzică în sensul tradițional al cuvântului, care ar trebui să mulțumească oricui îi place încă muzica și ale cărui urechi pot auzi muzică. Am folosit elemente pe care Haydn însuși le-a folosit sau pe care le asociem cu numele său. Acestea includ: prelucrarea motivelor, forma sonatei clasice, concizia și concentrarea, orchestra mică, transparența orchestrației și așa mai departe. Dar am făcut un pas mai departe: în unele cazuri am folosit și motive scurte din sonatele pentru pian ale lui Haydn pentru a mă apropia de Haydn.”
[Werner Schulze: Jenö Takács. Anii creativi 1975-1991. La 90 de ani de naștere, la 25 septembrie 1992, Burgenländische Heimatblätter, 54/2, Eisenstadt 1992, p. 68]

-----

Pentru mine, întâlnirile personale cu mari gânditori sau artiști înseamnă uneori o chemare de a-i onora cu propria mea lucrare. Deci, ce ar trebui să faceți dacă aveți o mare considerație pentru „Sinfonietta” a lui Leoš Janáček și ați asistat direct la nașterea „Sinfonia breve” a lui Takács? Dar în 2018, fiul meu a avut un accident grav, care m-a făcut să abordez propria mea „Sinfonietta” și, astfel, cu siguranță, a devenit un act personal de a face față durerii. Lucrarea este, prin urmare, dedicată fiului meu, în semn de recunoștință pentru recuperarea sa și în semn de admirație pentru modul în care a depășit această cumpănă a destinului.
Prima mișcare, «Dolor», exprimă durerea și disperarea în fața unei lovituri a sorții. «În Hilaritas», o mandală muzicală în creștere, starea de spirit agitată se schimbă într-o depășire bucuroasă a suferinței. A doua mișcare urmează schema clasică de trio scherzo, dar o nouă viață îi este suflată. De exemplu, «Trio-Scherzo» este un Scherzo da capo, dar cu solo-uri de alamă intercalate și reminiscențe ale trio-ului. În general, există o dispoziție pozitivă aici și ar putea suna ca și cum Mendelssohn își amintește că Bach a compus și el. A treia mișcare, în forma simfonică clasică, «lentă», se adresează eternei curgeri a timpului: perennitas temporis. Oboiul, cornul englezesc și fagotul ies din sunetul coardelor, care este completat doar cu clarinete și cornuri. A patra mișcare, «Saltatio», este un dans exuberant, în cele din urmă în caracterul unui fandango. Cu bucurie exuberantă, ea descrie sentimente de recunoștință legate de regenerare. (Werner Schulze, 24 octombrie 2021)
 
***
Acțiunile Filarmonicii de Stat Sibiu sunt posibile cu sprijinul Consiliului Județean Sibiu.
---
Sprijiniți muzica Filarmonicii Sibiu! Deveniți mecena prin donații onorifice în contul:
RO 86 TREZ 57621 G 370100XXXX (CUI/CF Filarmonica de Stat Sibiu: 4556263)
---

Alte sugestii

"Paganini al contrabasului", celebrat la Sibiu
Peste 300 de persoane s-au vaccinat, în acest weekend, la Sala Thalia
Valori muzicale românești, într-un recital de zile mari
Îndrăgitul Grigore Leșe cântă de 1 Decembrie cu orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu
Cristian Spătaru dirijează la Sibiu prima piesă clasică pe care a ascultat-o în copilărie!